DECALOGUL preoteselor

La întâlnirea din luna iunie a acestui an a doamnelor preotese cu Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, s-a conturat, în urma discuţiilor, un Decalog al preotesei, pe care vi-l redăm în cele ce urmează:

 

DECOLAGUL preotesei

  1. Să fii preoteasă: slujitoare a lui Dumnezeu, a parohiei si a familiei;
  2. Să oferi întotdeauna bucurie părintelui şi soţului tău, ca el să aibă de unde oferi bucurie enoriaşilor lui.
  3. Sa-ţi împlineşti darul maternităţii: prin naştere de prunci şi prin grija faţă de copiii din parohie;
  4. Să ai legătură nedezlegată cu Domnul prin rugăciune şi, mai ales, în timpul lucrului;
  5. Să fii, de fapt, ceea ce eşti, fiind părtaşă la rugăciunea soţului tău;
  6. Sa fii gazdă bună pentru toţi cei care-ţi intră în casă;
  7. Să-ţi daruiască Dumnezeu dragoste de rânduiala postului, în toate faţetele lui;
  8. Bucură-te, împreună cu părintele şi copiii tăi, de: masă, patul neîntinat, de revărsatul râului de munte, de răsăritul soarelui deasupra mării;
  9. Străduieste-te în toată vremea şi în tot locul să descoperi bucuria de a fi preoteasă, soţia părintelui, prima creştină din parohie, maica slujitoare a enoriaşilor;
  10. Nu uita că anii trec şi zilele se duc: nu uita de mântuirea ta, singurul lucru esenţial pentru viaţa de preoteasă.

Clubul mămicilor creştine

dsc_0391
În fiecare săptămână, joia, de la ora 10:00, Biserica Talpalari se umple de viaţă. Mame şi prunci – de la câteva zile până la câţiva ani – se întâlnesc. Vorbesc, se joacă, povestesc. Dezvăluie parte din greutăţile şi din nelămuririle lor, dar şi din cele mai mari realizări. Se ajută, se încurajează, se sfătuiesc. Cei mici se joacă, nestingheriţi, în casa Domnului şi se simt bine. Clubul a luat fiinţă la iniţiativa unor mame din parohie, iar ideea a fost primită cu bucurie de către prezbitera Cristina Sturzu. „Când am născut pentru prima dată, nu existau grupuri din acestea. Eram o mamă tânără, destul de singură, căci prietenele încă mai copilăreau. Nu aveam exemple, nu cunoşteam persoane care să treacă atunci prin aceleaşi momente“, îşi aminteşte Cristina Sturzu.

Fiecare mamă are povestea sa

Şi mai povesteşte că primul gând pe care l-a avut, atunci când a venit la parohie, era să se ocupe de copii. „Dar singurii copii erau fetele mele – de care oricum mă ocupam în casă – şi încă vreo doi. Între timp, au început să apară foarte mulţi tineri la biserică şi, implicit, foarte mulţi copii. Dar am zis că am să fac ceva, să ne întâlnim şi să povestim, în momentul în care o să existe cererea. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Mamele au luat iniţiativa, eu am venit să le fiu alături“, spune, cu modestie, prezbitera Cristina.

Iar întâlnirile au un farmec aparte. Legătura strânsă dintre mame – prietene, de acum şi micuţii care învaţă să socializeze pare să iasă din tiparele lumii agitate, plictisite, surde şi mute în care, de multe ori, ne afundăm. „Vin joia aici cu drag, pentru că suntem mămici toate, avem aceeaşi preocupare, schimbăm impresii, păreri, temeri, frământări… cerem sfaturi una alteia. Ne e de ajutor în momentele astea pentru că, uneori, fiind în situaţii noi, poate nu ştim cum să reacţionăm. Dar, dacă le mai ceri părerea şi lor, altfel te descurci“, a explicat Mihaela, mămica lui Albert.

Sursa: http://www.doxologia.ro/familie/reportaj/clubul-mamicilor-crestine#foto

Gânduri de la Durău…

Această întâlnire a fost foarte benefică pentru toți, mai ales pentru doamnele preotese. Avem nevoie ca să ne simțim ”la fel” cu alte femei și să știm că există și alte soții care duc această cruce plină de responsabilități. Măcar aici putem fi noi înșine fără a ne fi teamă că suntem privite și judecate ”din exterior”. Am văzut multe doamne care poartă cu demnitate și discreție această grea misiune.
Nașterea și creșterea copiilor în contextul social și familial în care trăim ne pune la grea încercare. Aici cele cu mulți copii sunt lăudate, admirate, dar odată încheiată conferința, se vor întoarce în aceeași lume care le judecă și le zdruncină echilibrul… Și totuși ce făpturi slabe și ce poveri poartă pe umeri…numai cu ajutorul lui Dumnezeu!
Dacă ar fi să numesc câteva puncte tari ale acestor zile aș alege în primul rând întâlnirea în sine, atmosfera relaxată, de concediu, pe care ne-au înlesnit-o organizatorii, peisajul superb și privilegiul de a-l cunoaște pe părintele Tănase de la Valea Plopului.
Punctele slabe ar fi – timpul prea scurt (deabia la sfârșitul ședințelor am prins curaj să vorbim unele cu altel.
Întâlnirile ar trebui făcute în fiecare an.

Preoteasa Elena Muraru – Parohia Pietrișurile, Protopopiatul Pascani